22 August 2009

Joseph Schmidt 105



Anul 2009 sărbătoreşte în întreaga lume, 105 ani de la naşterea marelui tenor român, Joseph Schmidt (4 martie 1904, Bucovina).

Asociaţia Joseph Schmidt îşi propune să realizeze diferite manifestări cultural-artistice cu scopul de a-l omagia pe acest mare tenor pe care l-a cunoscut umanitatea şi, care deşi în ciuda crudului său Destin nu a trăit decât 38 de ani, a reuşit o carieră ce a cunoscut anvergura mondială, întâi prin cuceririle radio-ului pentru ca mai apoi filmele realizate, să-l aşeze pe veci între miturile constelaţiei lirice.


16 August 2009

26




Acum 26 de ani vedeam pentru prima dată cerul…
Acum 26 de ani auzeam pentru prima dată glasul pământului..
Acum 26 de ani sărutam pentru prima dată buzele vântului!
Am început de atunci să învăţ un milion de lucruri, spre exemplu.. să iubesc fără a fi iubit, să privesc luna, grădinile cu trandafiri şi toate frumuseţile pe care Supremul le-a creat!
M U L Ţ U M E S C... şi fie ca Destinul să ne deschidă ochii în faţa existenţei!


11 August 2009

Lacrimosa celeste

Mă aşez pe o margine de lume în noaptea aceasta... vreau să privesc cerul plângând ca în fiecare vară! Vreau sa aud lumea în noapte... luminile... tăcerea pe obraz aşteaptă... aşteaptă crepusculul să vină... niciodată singur!

Opreşte puţin vântul, vreau să te privesc...

Aşa, zâmbeşte.. îmi place când îmi zâmbeşti!


8 August 2009

Fără lună



Tabloul lui Chagall îmi aminteşte frumosul poem al Ninei Cassian. Sunt momente în care simţi că timpul se opreşte în loc..

Nu era lună-n noaptea ceea...
Nici o sclipire... nici un foşnet... nici
măcar-suflare umedă- mareea...

Noi singuri stam pe ţărm, între nisipuri,
împleticiţi în dragoste, răpuşi
de-o contemplare fără chipuri...

Murise marea... mâna ta străină
îmi odihnea pe umăr, şi
un sânge lenevos, ca o răşină,

trecea prin noi... Dar, ca la o răspânte,
deodată m-ai întors spre gura ta
-şi marea, vântul, sângele-ncepu să cânte.

Memento

O altă noapte în Imperiul Sacru al Bucovinei...

Ca şi când timpul s-ar opri şi cineva ar aştepta clipa... tăcere în jur peste privirea de sfinx tăiată în frica tremurândă a cuvintelor: Iubesc viaţa!

A, da... ne amintim câteodată că... iubim viaţa...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...