8 August 2009

Fără lună



Tabloul lui Chagall îmi aminteşte frumosul poem al Ninei Cassian. Sunt momente în care simţi că timpul se opreşte în loc..

Nu era lună-n noaptea ceea...
Nici o sclipire... nici un foşnet... nici
măcar-suflare umedă- mareea...

Noi singuri stam pe ţărm, între nisipuri,
împleticiţi în dragoste, răpuşi
de-o contemplare fără chipuri...

Murise marea... mâna ta străină
îmi odihnea pe umăr, şi
un sânge lenevos, ca o răşină,

trecea prin noi... Dar, ca la o răspânte,
deodată m-ai întors spre gura ta
-şi marea, vântul, sângele-ncepu să cânte.

No comments:

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...