3 January 2010

Ei bine...



Nu văd... Sunt primele ore doar...
un pahar de whisky, opium și,
crepuscul arzând pe omoplații mei precum aripi.

Chopin la pian și urme pe canapeaua albastră
ca și când Arhanghelii mi-ar număra noaptea
în atingerea gleznelor...

Anii încrucișați în amorul fatal,
lasă urme reci pe trup...

Sunt o planetă nelocuită...
Fără orizont, fără granițe și...

Am deschis fereastra... luminile orașului...
2010... Am ajuns aici. Nu aș spune nimic...
poate La Mulți Ani sau, poate...

De multe ori mă întreb
unde este timpul meu...
Unde eram mâine dacă...

Nu am uitat nici de ei, acei puțini
pe care îi iubim și purtăm în noi
până la capăt, indiferent
dacă sunt aici sau dincolo.

Am spus La Mulți Ani? Am spus...

Aș mai spune ceva dar...
Un vis și un espresso
mi-ar prinde bine acum.

Încă mai port Givenchy și Mediterana
la încheietura mâinii sfințită cu roșu.

No comments:

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...