25 December 2011

Sărbători Fericite!


De când eram copil pe unul din brațele mele a crescut iarna... 
întâi am crezut că este un joc pentru nemurire... 
o singură zăpadă pentru zbor... 

Am izbit însă de cer răsăritul pentru ca într-o noapte an de an să mă nasc odată cu Dumnezeul din mine... 

Ca un albastru nordic, mai mult cald și mai aproape de mare... 

Omul nu este singur... 

Vă doresc nesfârșire-n priviri și iubire-n trup... 
pentru o viață, două, trei... 
și un an în care Supremul să vă vegheze inima, sufletul și mintea!

8 December 2011

Te văd...

Poezia Te văd în manuscris.

Și astăzi iubesc!
Totul e simplu...
Mă zguduie cerul și
soarele-mi cântă pe chip!

Te văd...
Noi doi zâmbeam dimineții
și timpul parcă vorbea!


5 December 2011

Tu îmi ții loc și de șoapte...


Mereu beau două cești de ceai...

Una pentru tine, una pentru mine... ca și când
m-aș reculege dintr-o tăcere adâncă!

Un alt Dumnezeu îmi va spune,
poate, mai mult decât știu...

dar și când pășesc păstrez un loc
în dreapta mea...

O pauză, ca un anotimp fără timp
din care mă reculeg după tine...

Tu îmi ții loc și de mare...

Tu îmi ții loc și de noapte...

Tu îmi ții loc și de șoapte...


Uneori, și albastrul se teme
de el... 

cum eu mă tem de culoare...

Și deschid din mâna ta un soi
de creștere spre nord din care într-o zi
se vor naște iubiri...

sau vieți din care ne vom număra
nesfârșitul...

Iar peste ceasul acesta închid
cuvântul...

Orașul e rece...

și arde pământul de dorul
pașilor tăi...

lângă ai mei...

Tu îmi ții loc și de șoapte...

2 December 2011

Dacă aceasta ar fi ultima clipă pe care o am de trăit...


Dacă aceasta ar fi ultima clipă pe care o am de trăit... și aceasta ar fi ultima dată când scriu... ce ți-aș putea spune! Ce aș putea împărtăși cu tine... tu, care mă citești... tu, care privești de cealaltă parte a ecranului...

Și așa suntem doar pentru clipe unii în viețile celorlalți... precum momentele care se nasc din dor și nesfârșesc în iubire! Suntem doar atât cât pentru a înțelege că timpul nu va fi niciodată de partea noastră... Suntem atât cât pentru a înțelege că mai devreme sau mai târziu unul dintre noi va pleca... Nu ne vom mai întâlni niciodată...

Nu aș putea să îți dau un sfat, nu cred că ne învățăm unii pe alții... dar cred că ne reamintim ceea ce am știut mereu! Ne regăsim în fața noastră... întâi pentru măsuri de viață... apoi, pentru totdeauna...

Mi-ar plăcea să te privesc cu picioarele goale în amurg îmbrățișând nesfârșitul... dansând și zâmbind către mare ca un copil născut pentru nemurire...

Și brațul lung să-l întinzi spre cer ca într-o atingere din care să nu te mai desprinzi...

Încă mai cred în albastru... în spânceana ta vie... în ochiul tău mai mult... 

În răspunsul pe care îl vei primi mereu dacă vei asculta...

M-aș bucura să fi amprentat existența ta cu o parte din mine... chiar dacă, ne-am privit poate o singură dată, întâmplător... sau ne-am fi intersectat zi de zi... sau poate, încă doar suntem de-o parte și cealaltă a ecranului...

Mereu am încercat totul pentru că nu cred în limite... și mi-ar plăcea ca tu să poți privi lumea prin ochii mei...

Și știi că tu nu ești în lume... ci lumea este în tine!

Și știi că nu există nimic ce tu să nu poți face...

Și știi că fiecare cuvânt pe care îl rostești are o forță magică...

Și eu știu...

Și mai știu că dacă nu iubim, murim... ne stingem precum o nenaștere... 

Ai să râzi dar aș sta la povești cu tine, nopți în șir... 

Sau poate nu ne ajunge o singură viață pentru a înțelege miracolul...

Dar îmi ajunge cât am trăit pentru a înțelege câte ceva...

Sunt recunoscător pentru tot!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...