6 May 2011

Casto Divo



Mă gândesc uneori la viitor, la ce va fi și-mi permit cutezanța de a mărturisi că sunt singurul care decide calea pașilor mei prin viață. Uneori trecutul mă face să înțeleg că DESTINul a hotărât pentru mine însă, această variantă câteodată mă neliniștește...

M-am îndrăgostit când am privit spre cer... nu în momentele, lunile, anii când m-am pierdut abandonându-mă printre oameni, pe bulevardele aglomerate, printre șoapte la un sărut distanță sau îmbrățișări fugitive...

Am primit atât de mult, atunci când cu adevărat m-am oprit din a cere...

Am iubit, nu când întreaga mea regie prindea viață... ci atunci când primăvara mi-a asediat ființa!

Am scris de fiecare dată atunci când am fost părăsit de prieteni... m-am regăsit în studiu sau în fotografii pentru ca în preajma ieșirii în arenă, miraculos și neașteptat, toți să se întoarcă la mine...

Am clădit proiecte și acțiuni întregi atunci când mă așteptam cel mai puțin să fac asta... la fel cum mi-am năruit vise - fără a renunța la unul din ele - atunci când am vrut să par altceva, mai mult decât sunt!

Existența mea de până acum a însumat nenumărate întâmplări neașteptate... dar și momente în care am simțit parfumul urât al durerii...

M-am hotărât să-mi asum fiecare moment în care respir înțelegând după destule tăceri că a-ți apropia DESTINul de palme, este precum o cursă de obstacole... oriunde se poate întâmpla orice...

Nu mă gândesc încotro sau la ce va fi mâine sau poimâine... dar cu fiecare oră de împlinire care se scurge, încep tot mai mult să cred în dragostea care va ști să erupă astfel încât să nu fie atinsă de nimicuri...

Îmi șlefuiesc calitățile și îmi promit că dincolo de durere, oricât de greu va fi, DESTINul îmi va aduce și lumina... însă mai am timp să greșesc, să cad, să renasc, să mă pun la punct pentru nemurire!

4 May 2011

IUBESC până la capăt


Sau povestea tânărului de 27 de ani care... care iubește ca în poemele lui Neruda sau Blandiana! Care trăiește milenii într-o viață sau care se apropie de noapte cu îmbrățișarea celui dintâi sărut!

M-am născut pentru dragoste... m-am născut din lutul străbunilor care mi-au plămădit suflarea... fără să știu că suma pașilor nu va fi întotdeauna adunare! Fără să vreau să cred că pierderi vor însemna treceri... că sfârșit se traduce în început! Un singur Dumnezeu... întotdeauna la o strângere de mână distanță...

O singură mare iubire... de care fug, poticnindu-mă la marginea lumii unde îmi pot alege himerele!

Și încă o noapte în care mă dezbrac de trup spre nord în așteptarea crepusculului... vreau să cred că te vei întoarce la mine, precum rugăciunea de la răsărit! Nu cred în prizonierii trecutului la fel cum nu cred în războinicii viitorului...

Cred însă în tine, pentru că tu ești prezentul meu... Viața mea înseamnă prezentul meu... de fapt, însemni tu... tu, spre care vin cu iubire, vezi? Nu m-ai crezut... Tu, spre care vin cu cireșe coapte... și esențe de bergamot ascunse în mâneca dreaptă! Tu, pe care leg albul cămășii cu jurământ... ca într-o tăcere din care nu poți cristaliza sunetul apropierii!


În fiecare clipă îmi rămâne - dacă reușesc să mă înșel cu libertatea - iubirea de tine... este scrisă în sângele meu ca o formulă ce vrea să-mi asedieze textura existenței! Marea mă va spăla de tot ce am netrăit poate și, atunci mă vei fi iubind și tu... tu care ești tu, eu... și... palmele calde mimând încleștarea răstignirii...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...