4 May 2011

IUBESC până la capăt


Sau povestea tânărului de 27 de ani care... care iubește ca în poemele lui Neruda sau Blandiana! Care trăiește milenii într-o viață sau care se apropie de noapte cu îmbrățișarea celui dintâi sărut!

M-am născut pentru dragoste... m-am născut din lutul străbunilor care mi-au plămădit suflarea... fără să știu că suma pașilor nu va fi întotdeauna adunare! Fără să vreau să cred că pierderi vor însemna treceri... că sfârșit se traduce în început! Un singur Dumnezeu... întotdeauna la o strângere de mână distanță...

O singură mare iubire... de care fug, poticnindu-mă la marginea lumii unde îmi pot alege himerele!

Și încă o noapte în care mă dezbrac de trup spre nord în așteptarea crepusculului... vreau să cred că te vei întoarce la mine, precum rugăciunea de la răsărit! Nu cred în prizonierii trecutului la fel cum nu cred în războinicii viitorului...

Cred însă în tine, pentru că tu ești prezentul meu... Viața mea înseamnă prezentul meu... de fapt, însemni tu... tu, spre care vin cu iubire, vezi? Nu m-ai crezut... Tu, spre care vin cu cireșe coapte... și esențe de bergamot ascunse în mâneca dreaptă! Tu, pe care leg albul cămășii cu jurământ... ca într-o tăcere din care nu poți cristaliza sunetul apropierii!


În fiecare clipă îmi rămâne - dacă reușesc să mă înșel cu libertatea - iubirea de tine... este scrisă în sângele meu ca o formulă ce vrea să-mi asedieze textura existenței! Marea mă va spăla de tot ce am netrăit poate și, atunci mă vei fi iubind și tu... tu care ești tu, eu... și... palmele calde mimând încleștarea răstignirii...

No comments:

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...