22 October 2011

Pentru că știu că mă citești...


scriu!
Și scriu de dragoste, de dor și drag...
Pentru că nu reușesc niciodată să mor...

Oh, și mâna am ridicat-o din mare...
Albastrul pietrificându-mi-se până
la cot...

Doar vise între buze...
Mi-au mai rămas! Și
nasc câinii pe marginea nopții
cânturi ciudate... și spaime
duioase trăite și scurse din mers...

Nici mijlocul lumii... nici timpul...
Nici taina nici jocul nu plâng...

Doar cerul mai păstrează amprente
de suflete glorioase culcate pe el
ca într-o doină din capăt de munte...

Și-mi răsucesc mersul în formă de liturghie...
Mă desprind ușor de trup și mă chem
Doamne, cu tine odată să ies din plecare...

Și cad frunzele toamnei... și plouă
peste gutui reci și plopi aruncați 
peste ape...

Doar vântul mai știe povestea...

Trăiesc pentru tine...
Trăiesc pentru povești și șoapte...
și, poate... pentru încă o rugăciune!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...