5 December 2011

Tu îmi ții loc și de șoapte...


Mereu beau două cești de ceai...

Una pentru tine, una pentru mine... ca și când
m-aș reculege dintr-o tăcere adâncă!

Un alt Dumnezeu îmi va spune,
poate, mai mult decât știu...

dar și când pășesc păstrez un loc
în dreapta mea...

O pauză, ca un anotimp fără timp
din care mă reculeg după tine...

Tu îmi ții loc și de mare...

Tu îmi ții loc și de noapte...

Tu îmi ții loc și de șoapte...


Uneori, și albastrul se teme
de el... 

cum eu mă tem de culoare...

Și deschid din mâna ta un soi
de creștere spre nord din care într-o zi
se vor naște iubiri...

sau vieți din care ne vom număra
nesfârșitul...

Iar peste ceasul acesta închid
cuvântul...

Orașul e rece...

și arde pământul de dorul
pașilor tăi...

lângă ai mei...

Tu îmi ții loc și de șoapte...

No comments:

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...