28 February 2012

câți o facem!...


… a arăta atenție semenului tău chiar și printr-un simplu gest de a da un like materialului pe care cu drag l-a scris și ți l-a oferit spre a-ți fi de ajutor sau pur și simplu spre a-ți însenina ziua, sau a da un feedback oricât de scurt, este un act de recunoștință prin care îi spui Divinității mulțumesc că mi-ai trimis un prețios ajutor sau un zâmbet, exact atunci când am avut nevoie de el. Oare de câte ori Dumnezeu nu ne trimite prin semenii noștri daruri de neprețuit!!!
câți o facem!…
vorbește dragostea din noi… de ce să știe că-l citesc… să se creadă important… ce n-am altceva mai bun de făcut!… sau alte gânduri pline de iubire…
e bine e foarte bine … doar o undă de tristețe… folosind până prinzi pe hârtie la urma urmei … bucurii… lacrimi… faze ale vieții tale… amintiri… personaje… povești… pe care  din  bucurie  le împărtășești…

23 February 2012

Memento


Sunt momente în viață în care, inevitabil... contemplăm moartea sau cel puțin ideea ei... Moartea ca deznodământ! Sau moartea ca eliberare... Frumoasa, tăcuta, sălbatica moarte... Unii o tăiesc, și se întorc... ne povestesc despre ea... alții vor să-i simtă măcar parfumul iar unii, în cele din urmă o îmbrățișează din proprie inițiativă... 

Este mai frumos să mori pentru cineva? Sau să mori pentru tine? Sau ce mai contează destinul acestui proces... oricum mori... Dar poate într-o zi însorită sau noaptea? La miezul nopții sau... când plouă spre crepuscul? Violent sau un elegant infarct miocardic? Sau... mori și atât... 

Și desigur, apare și regretul față de cei pe care îi pierdem... Dar nu ne întrebăm dacă am fost alături de ei atunci când au avut nevoie... Când le-am telefonat ultima dată? Când le-am scris sau, i-am îmbrățișat... Sau ce mai contează... morții cu morții, vii cu vii... Sau cine știe poate undeva totul chiar are un răspuns... Poate într-adevăr dragostea este mai presus chiar și decât destinul nostru... crezul nostru... a fi-ul nostru... Frumoasa, tăcuta, sălbatica moarte...

22 February 2012

Portraits X













Andras Chiriliuc by Nathanael Grămesc, B&W, on film.

15 February 2012

Am așteptat noaptea...


Am așteptat noaptea... îmi place să mă ascund departe de mine atunci când orașul se-nchină-n tăcere iar cerul și marea vorbesc doar pentru ei... Îmi este teribil de dor... niciodată nu pot să dorm nopțile... 

Dragostea nu-mi este îndeajuns... era inevitabil! Acum încep să învăț... Am renunțat la trecut și la oamenii care nu mai înseamnă nimic... O consecință a îndrăgostirii poate sau, o zbatere profundă... seninătate și epuizare... Și totul atât de aproape de șoapte... de cuvântul aproape nerostit... am dus războaie pentru iubiri... am purtat bătălii întregi pentru iubiri și de fiecare dată am înțeles că eu vreau extaz! 

Eu vreau, nemurire... O bătrână îmi profețea la curtea unei mănăstiri: amorul... Da, amorul poate... Nu ți-am spus despre Rahmaninov... Altădată...

11 February 2012

Astăzi la parastas cu Coca, Liana, Diana și Lala


piatră...


Lună rece și tango...
Mereu îmi spun că trebuie să dansezi tango, obligatoriu tango...
e vrajă și noapte și dor și amor și tăcere și pace...

Ce straniu...
orașul mocnește ca un îngheț strângând din dinți înainte de-a se răsfrânge spre răsărit...

Caut urme de vulpi în zăpadă dar nimeni nu știe dincotro se oprește albastrul...
doar trupul tău îmi arată nordul ca și când dansul s-ar preface și-n delir și în viață...
tu daemon alb, cu brațe lungi... 
cu trupul lung...
cu ochii mari și negri ca văzduhul...
și coapse late ca sculptate-n piatră...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...