28 March 2013

Diva Luisa Tetrazzini

Diva Luisa Tetrazzini.
Născută la Florenţa, debutează la Pagliano în Florenţa în rolul Ines din L’Africaine de Meyerbeer în 1890, după o perioadă de studii în care i-a avut ca profesori pe Contrucci şi Ceccherini. Urmează Argentina, în Roma şi apariţii în Italia, Europa de Est, America de Sud, Spania şi Mexic între 1891 şi 1906. Debutează apoi în 1907 în rolul Violetta din La Traviata de Verdi la Covent Garden, un triumf, revenind apoi până în 1912 în fiecare stagiune unde a fost aplaudată şi îndrăgită în roluri precum Gilda din Rigoletto de Verdi, Lucia din Lucia di Lammermoor de Donizetti, Marguerite de Valois din Les Huguenots de Meyerbeer şi multe altele. Din nefericire, conducerea Metropolitan Opera din New York nu a ştiut să o valorifice astfel încât începe colaborarea cu Oscar Hammerstein la Manhattan Opera. Cucereşte publicul nord-american în apariţii precum Lakme, Dinorah sau Elvira în I Puritani de Bellini. Ulterior cântă şi la Metropolitan Opera, în 8 spectacole, în rolurile Lucia, Gilda şi Violetta în stagiunea 1911-1912. Printre colaborările importante se numără şi producţiile realizate la operele din Boston sau Chicago 1911-1914, urmând să se dedice recitalurilor ulterior şi apariţiilor în concert, pe care le continuă până în 1934. Se stinge la Milano în 1940.

Un adevărat superstar al timpului, diva absolută, Luisa Tetrazzini a fascinat prin tehnica şi calităţile vocale publicul de pretutindeni, reprezentantă a epocii de aur a operei alături de Enrico Caruso, Nellie Melba, Amelita Galli Curci, Haricleea Darclee. Din fericire există o serie importantă de înregistrări care, deşi realizate în plin pionierat al tehnicii de înregistrare audio, reuşesc să evidenţieze calităţi şi elemente importante legate de vocea şi de arta interpretării acestei mari artiste. Soprană de coloratură, cu o tehnică nemaiauzită până la ea, a reuşit să interpreteze cele mai dificile roluri şi pagini din literatura vocală scrise pentru tipul său de voce, redând cu fermitate şi strălucire fiecare portativ.

Înregistrările sale pot reprezenta un veritabil studiu aprofundat al măiestriei artistice pe care orice interpret de astăzi ar merita să le studieze. Integrala EMI Classics cu înregistrările Luisei Tetrazzini remasterizate au devenit de-a lungul timpului un must have al tuturor iubitorilor spectacolului de operă de pretutindeni.
Interpretarea dată lied-ului Aprile de Francesco Paolo Tosti rămâne un puternic fapt doveditor a tot ceea ce însumă miraculos Luisa Tetrazzini.

Presa americană relatează un frumos episod din ajunul Crăciunului în 1910 când, primadonna cântă gratuit pe străzile din San Francisco, la nici 4 ani de la devastatorul cutremur, oferind oamenilor o bucurie fără precedent: cel mai mare eveniment din istoria muzicii (The Chronicle). La 8:30 fix, diva apare la braţul primarului oraşului San Franciso pe scena amplasată în aer liber, neexistând nici un fel de posibilităţi de sonorizare în acel timp. The last rose of the summer este primul cântec oferit publicului, un microcosmos al umanităţii însăşi (The Chronicle). Dacă închideai ochii, te puteai crede singur pe lume doar cu acea voce, relata Samuel Dickson, unul dintre martorii celebrului eveniment. Probabil înregistrarea Luisei Tetrazzini din 1911, cântând The last rose of summer, ne poate face să visăm la cum ar fi fost să fim acolo, pe străzile din San Francisco acum 100 de ani.

18 March 2013

7 lucruri pe care le fac în fiecare zi...


Privește-te. Privește-te în oglindă. Analizează-ți atent fiecare parte a corpului tău. Măreția în fiecare linie, formă sau detaliu... Miracolul creației. Da, tu exact așa cum ești... ești un miracol!

Hristos spunea că tu ești lumina lumii. Cu toate acestea, mereu căutăm în afara noastră lumina. Ne lăsăm greu convinși sau chiar nu putem crede în cât de mult a fost zidit în noi la creație. Totuși, forma ultimă a succesului înseamnă să trăiești mereu în lumină. Sau cel puțin să încerci asta.

Viața ta are un scop unic, special, doar al tău, irepetabil și încărcat de o serie întreagă de etape. O mică școală a regăsirii pe care te poartă Destinul în dialog cu Supremul sau, dacă vrei, un joc de-a întoarcerea spre tine, adevăratul tău, cel ascuns dincolo de iluzia lumii. 

Dacă reușești să-ți aliniezi pașii cu scopul pentru care EȘTI atunci, lucrurile ți se vor revela fără efort, simplu și frumos, așa cum este dealtfel fiecare timp viu. Iată cele 7 lucruri pe care le fac eu pentru a fi aliniat existenței mele:

1. Mănânc sănătos.
Hrana este fundamentală pentru întreaga bunăstare a organismului și buna sa funcționare. De aceea este bine să fii atent la ceea ce mănânci și să citești atent toate etichetele produselor din centrele comerciale. Ceea ce îți poate spune însă orice nutriționist este că o alimentație bogată în legume și fructe nu-ți va face decât bine și foarte bine. Poți chiar să renunți la carne complet. Îți va face și mai mult bine.

2. Fac sport.
Oricât de simplu ar părea, prea mulți oameni neglijează acest aspect. Fie că faci câteva exerciții de întindere a brațelor la birou, sau îți începi rutina pe salteaua din living sau pur și simplu alergi, mergi la sală sau la bazinul de înot, sportul este esențial minții și corpului. Fă pauze în timpul zilei de câte 5-10 minute și dedică-ți-le doar pentru a-ți pune corpul în mișcare. 

3. Gândesc pozitiv.
Viața nu ți se întâmplă pur și simplu. Ea îți răspunde la ceea ce gândești și ceea ce simți așadar, atenție. Fiecare gând al tău are putere. Și chiar are. Și tu o simți pe propria piele.

4. Mă răsfăț.
Nu există zi în care să nu fac ceva special doar pentru mine. Fie că acord mai mult timp orhideelor sau pisicilor. Gătesc ceva ce nu am mai gătit niciodată sau încerc un restaurant nou.  Îmi fac plimbarea de seară pe un nou traseu și mă las surprins de ceea ce descopăr... revăd un film drag, citesc un roman pe care îl așteptam sau pur și simplu las muzica să mă apropie de cer. În orice poți găsi un mijloc de a te aprecia și de a-ți mulțumi pentru că ești. Ce minunat ești.

5. Iubesc.
Nimic nou. Într-un fel sau altul toți iubim. Sau cel puțin așa credem. Sau vrem să credem. Sau ne place, sună frumos. Te iubesc, te iubesc... Dar a simți în tăcerea ta iubirea și a o împărtăși oamenilor din jurul tău, lucrurilor, lumii, cerului, nopții, ploii, va vindeca și va crește totul în tine și din tine spre mai departe. Trebuie să iubim cât mai mult în fiecare zi. Nu este o competiție. Este o lucrare.

6. Iert.
Iertarea nu este un lucru simplu, nu se învață. Ca și iubirea, nu este ceva ce poate fi educat. Trebuie însă să îți dorești să ierți și atunci va apărea și iertarea. Iertarea are forță cosmică. Dezleagă totul și leagă totul. Trebuie să dai și să ceri iertare. Și atunci și viața ta va câștiga o altă vibrație. Iar drumul tău va îmbrăca alte haine. De sărbătoare...

7. Mă rog.
Rugăciunea, ca și spălatul pe dinți trebuie să fie o constantă a existenței noastre. Despre forța rugăciunii și puterea pe care o are vorbesc atât de frumos Sfinții Părinți și marii avatari ai acestei lumi. Cred că atunci când îți împreunezi mâinile în rugăciune, în liniștea în care Dumnezeu I-a dat pe toți ceilalți deoparte pentru a fi doar cu tine, ești TU. TU.

15 March 2013

14 March 2013

Împreună cu Alteța Sa Regală, Prințul Paul al României... Un drag prieten.



Andras Chiriliuc și ASR Prințul Paul al României.

Andras Chiriliuc și ASR Prințul Paul al României.

Andras Chiriliuc și ASR Prințul Paul al României.

13 March 2013

Otello...

Andras Chiriliuc și Maestro Corneliu Murgu.

Am văzut ultima punere în scenă a capodoperei lui Giuseppe Verdi, Otello, de la Metropolitan, producția extraordinară din 1994 a lui Elijah Moshinsky - reluată în octombrie 2012 cu Renee Fleming și Johan Botha în rolurile principale - acum însă cu Jose Cura și Krassimira Stoyanova, soprană de origine bulgară. Sublim, în toate privințele, chiar și al vocilor, în ciuda slalomului continuu al lui Cura între impulsivitate și pace. Dar, oricât de mult i-aș iubi și admira deopotrivă pe Johan Botha, Jose Cura, sau pe alți mari interpreți ai rolului Otello, precum Vladislav Piavko, Placido Domingo, Mario del Monaco sau Jon Vickers, există un Otello pe care l-am simțit atât de viu și atât de acolo: Corneliu Murgu.

În 2001, elev la Colegiul Național de Artă Ion Vidu din Timișoara, am colaborat cu Opera Română din Timișoara pentru punerea în scenă a operei Otello de Giuseppe Verdi, această capodoperă a artei lirice, o premieră după mulți ani în România, avându-i în rolurile principale pe Corneliu Murgu și Ștefania Ștefan. Povestea era acolo. Vie și neîntinată. Ca o taină pogorâtă din partiturile verdiene pentru oameni. Și oamenii au simțit-o și iubit-o ca atare.

Mi-ar lua prea mult timp. Necuvinte... pentru a mărturisi totul... de la mirosul scenei și praful la ridicarea cortinei, la momentul în care Otello se aruncă la podea la Dio mi potevi scagliar... și ultima îmbrățișare a Desdemonei. Poate avem tendința să idealizăm trecutul. Dar ce viață în sunete, ce voce în șoapte ce puls în fiecare moment de tăcere... Unde sunt toate acestea astăzi? Devin artiștii niște marionete tehnice goale de orice suferință? Suntem victimele unei tehnologizări sufletești sau vrem cu adevărat să ne omorâm personajele în scenă?

Am regăsit un moment în care celebrul tenor român, la Sao Paolo, cântă împreună cu Diva Aprile Millo duetul Gia nella notte densa din marea creație verdiană. Totul este acolo...

Habemus Papam!

Papa Francisc I.

Și cred, după discursul pe care l-am ascultat, în misiunea Sfântului Părinte. Am urmărit cu emoție, cum cred că atâția alți oameni din întreaga lume au făcut-o, transmisiunea directă a evenimentelor frumoase din aceste ultime zile. Și mă bucur că un cardinal sud-american, Jorge Bergoglio, arhiepiscopul oraşului Buenos Aires,  a fost ales ca urmaș al lui Petru în cârmuirea Bisericii Catolice dar și a Vaticanului.

Câte nu sunt de făcut și am speranță. Lumea are nevoie de modele, de adevărați lideri, de oameni care prin puterea exemplului personal să îi învețe și pe ceilalți că lumea poate fi schimbată cu implicarea fiecăruia. 

Ce frumos ar fi dacă Patriarhii Bisericii Ortodoxe ar mobiliza preoții să se implice și ei și să fie prezenți cu adevărat în comunitate pentru oameni, nu doar de Crăciun sau de Paște, asumându-și cu dedicație rolul pe care preotul trebuie să îl aibă în societate, lângă oameni. 

Îi doresc Sanctității Sale un pontificat în care să aducă înfrățire și încredere între oameni, așa cum a rostit și în discursul său și să continue munca predecesorilor. Viva il Papa!

Primăvară!


Scriu mereu. Dar mi-era dor de mai multă primăvară pentru a scrie despre ea. Anotimpul acela care vine după atâtea alte anotimpuri, atâția alți timpi și atâtea alte/ câte așteptări.

Nu. Nu trebuie să fim aproape pentru a ne simți aproape. Ca atunci când știi că frumosul tău gând îl îmbracă pe cel de lângă tine. Și nu faci nimic decât să trăiești și să retrăiești dorul într-o plăcută abandonare de sine, fără să ceri ajutor și fără să reamintești nimănui că iubești.

Dulce taină a regăsirii prin tine. Mai mult decât în alte vieți, pe care poate le retrăiești fără să-ți dai seama într-un singur personaj. Pauză, după pauză. Fără cortină. La un jurământ nespus lângă noapte. Tu și albastru. Numai nesfârșit.

La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns... ( Psalm 136 ). Și m-am ridicat. Și mi-am pus cer peste ochi. Și-am pășit mai departe.

Undeva în timp stau înscrise și tăcerile noastre. Ne privim peste umăr spre ele și le purtăm cu noi. Le ținem la loc sigur pentru, nu se știe niciodată.

Așadar, primăvară... mai departe!

Deschiderea concertului Crăciun la Suceava, Ediția a 4-a, 2009...



Andras Chiriliuc.

12 March 2013

11 March 2013

La mia amata Maestra Irina Arkhipova...



Andras Chiriliuc și Maestra Irina Arkhipova.

10 March 2013

Asul de inimă, stiloul...



Andras Chiriliuc.

Andras Chiriliuc.

9 March 2013

7 March 2013

Maestro Leo Nucci...



Andras Chiriliuc și Maestro Leo Nucci.

6 March 2013

Il mio amato Maestro Vladislav Piavko...


Andras Chiriliuc și Maestro Vladislav Piavko.

Împreună cu Maestro Vladislav Piavko, legendarul tenor rus, la Moscova în 2010 la Concgresul Internațional al Uniunii Mondiale a Muzicienilor.

5 March 2013

Ziua Internațională a Tangoului...


Andras Chiriliuc, ambasadorul Claudio Perez Paladino, soția sa și Ciprian Plăeșu.

Andras Chiriliuc, ambasadorul Claudio Perez Paladino, ambasadorul Im Han-taek, soțiile lor și Ciprian Plăeșu.

Împreună cu ambasadorul Claudio Perez Paladino, ambasadorul Im Han-taek, soțiile lor și Ciprian Plăeșu onorând ziua Internațională a tangoului în 2012, la recepția oferită de Ambasada Argentinei în România.

4 March 2013

Memento


Andras Chiriliuc și ambasadorul Ioan Donca.

Andras Chiriliuc și ambasadorul Mark Franco.

Împreună cu legendarele personalități ale diplomației române și germane, ambasadorul Ioan Donca și ambasadorul Mark Franco la Moscova în 2007, după concertul susținut în onoarea aderării României la UE.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...