13 March 2013

Primăvară!


Scriu mereu. Dar mi-era dor de mai multă primăvară pentru a scrie despre ea. Anotimpul acela care vine după atâtea alte anotimpuri, atâția alți timpi și atâtea alte/ câte așteptări.

Nu. Nu trebuie să fim aproape pentru a ne simți aproape. Ca atunci când știi că frumosul tău gând îl îmbracă pe cel de lângă tine. Și nu faci nimic decât să trăiești și să retrăiești dorul într-o plăcută abandonare de sine, fără să ceri ajutor și fără să reamintești nimănui că iubești.

Dulce taină a regăsirii prin tine. Mai mult decât în alte vieți, pe care poate le retrăiești fără să-ți dai seama într-un singur personaj. Pauză, după pauză. Fără cortină. La un jurământ nespus lângă noapte. Tu și albastru. Numai nesfârșit.

La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns... ( Psalm 136 ). Și m-am ridicat. Și mi-am pus cer peste ochi. Și-am pășit mai departe.

Undeva în timp stau înscrise și tăcerile noastre. Ne privim peste umăr spre ele și le purtăm cu noi. Le ținem la loc sigur pentru, nu se știe niciodată.

Așadar, primăvară... mai departe!

No comments:

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...