6 July 2013

4 lucruri pentru tine...


Nu am dus o viață convențională. Nici nu mi-aș dori. Nu cred în granițe, sau limite de nici un fel. Însemnăm prea mult și prezența noastră aici și acum nu este o întâmplare.

Experiența umană pe care o trăim ca și conștiință își are rostul ei. Nu a început nimic odată ce ne-am născut și nici nu se va termina odată cu moartea noastră.

Însă iată câteva lucruri care s-ar putea să te ajute mai mult decât crezi. Și le-am scris pentru tine.

Într-o lume în care pare că este mai multă durere ca oricând, în care tineri sau mai puțini tineri nu-și găsesc rostul sau în care țări din Africa sau Asia se confruntă în plin mileniu al treilea cu foametea și lipsa apei curente, câteva lucruri te-ar putea ajuta să-ți continui drumul altfel decât până acum pentru ca și tu să aduci o schimbare în lume, schimbând viața ta.

1. Ascultă-ți vocea interioară.

Nu suntem atenți. Viața ne vorbește. Universul ne vorbește. Dumnezeu ne vorbește și nu suntem atenți. Ignorăm acea voce interioară, acea scânteie a sufletului nostru care de fiecare dată încearcă să ne arate pașii pe care îi avem de făcut. Cum poți să îți asculți vocea interioară? Simplu. Pune-ți întrebări. Pune-ți întrebări legat de orice te frământă și așteaptă să vezi ce urmează, ce reacții sau imagini îți apar în minte, ce gânduri cuvinte sau trăiri. Încrede-te. Niciodată nu vei fi înșelat sau dezamăgit. Dumnezeu ne vorbește prin vocea noastră interioară. În Acatistul Sfântului Nectarie, în Icosul al 2-lea stă scris: Bucură-te că ne povățuiești să nu căutăm ajutor de la oameni, ci de la Dumnezeu. Așadar, puțin curaj și puțină atenție.

2. Petrece timp în natură.

A petrece timp în mijlocul naturii, lângă pădure sau un câmp de flori, pe malul mării sau în vârful muntelui, nu va face decât să te ajute să te reîntorci spre tine, demers esențial pentru evoluția ta spirituală. Sfinții Părinți în pustiu, călugării tibetani sau profetul Mahomed nu au făcut mai puțin. Energiile universului vor intra în directă rezonanță cu tine.

3. Roagă-te.

Prea mulți oameni subestimează încă puterea rugăciunii, acest proces cosmic prin care tu ești în directă legătură cu absolutul. Cum să ne rugăm? Iată din cuvintele Mitropolitului Antonie de Suroj despre rugăciune:


E necesar să începem prin a pune tăcere buzelor noastre, trupului nostru, deprinzându-ne să rămânem calmi, să ne destindem, să nu cădem în visare sau în delăsare; este necesar să fim – potrivit formulei unuia din sfinţii ruşi – asemenea unei corzi de vioară, acordată astfel încât să dea nota justă, o coardă nici prea întinsă, gata să se rupă, nici prea destinsă şi incapabilă să vibreze. Pornind de aici, este necesar să ne deprindem a asculta tăcerea, a ne menţine într-o pace absolută: atunci vom descoperi poate, şi mai des decât credem, cât de adevărate sunt cuvintele cu care se încheie Apocalipsa: Stau la uşă şi bat.

4. Iubește.

Cea mai puternică forță din univers este iubirea. Iubirea care acționează ca un miracol în toate aspectele vieții noastre. Consumăm aceeași energie în a critica, a urâ, a fi geloși, invidioși sau neiertând. Când am putea simplu să iubim și atât. Și a fi-ul nostru ar atinge dumnezeirea pentru că în iubire este singurul loc în care dai mâna cu Dumnezeu.

Iubirea se trece prin foc dar rămâne nemistuită; în trup se pogoară dar în înalt veșnicește; pe cruce se spânzură dar stă morții biruitoare. 
Condacul al 10-lea din Acatistul Sfântului Arhanghel Rafail

Tatăl Nostru rostit pe prispa unei case bătrânești din Bucovina, în vârf de munte, atunci când noaptea își aprinde stelele ar putea să-ți ofere un început.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...