21 December 2013

Un alt anotimp...


Călătoresc în ochii tăi...

Paul Eluard


Cu fiecare iarnă îmi opresc degetele înroșite de vânt pe marginea înserării. La intrarea în noapte, acolo unde o viață mai vie vorbește altfel sufletului meu. Câte povești nu ar fi de spus, câte lucruri de povestit. La jumătatea drumului dintre apartamentul meu și centrul orașului natal există un copac însemnat de trecerea timpului cu o scoarță aspră. Un copac măreț și drept ca un sihastru în rugăciunea miezului de noapte. Un copac singur pe o alee luminată discret și tăcut, care-i păstrează secretul încrustat în rame.


Fac însemnări în jurnalul meu. Descriu ținuta cu care mă întâmpină voios în plimbările de seară. Orașul pare la fel. Câteva linii desenate între alte linii mai mari pe o hartă. Oameni umbrind treceri parcă misterioase. Mă regăsesc în pași. În sunetul lor de care nu mă desprind. Apăsătorii mei pași care îmi lasă urme de fiecare dată pe talpa pantofilor.

Îmi vin două rugăciuni diferite în minte. Și tema dintr-o lucrare de cameră de Brahms. Încerc să las totuși taina necuvintelor să mă zidească în liniște așteptând câte un alt deznodământ pentru fiecare amintire.

Iarna fiecare clipă devine o sărbătoare. Cu tot frigul ei. Cu toată strălucirea ei. Un alt anotimp. În care ierți mai mult. Te îndrăgostești mai mult și iubești mai mult.

Lângă mătăniile din piatra lunii, mai am câteva picături de mir de la Ierusalim. Un mir care miroase a pace. Mi s-a părut că văd pe cealaltă parte a bulevardului un vechi prieten, dar nu, era doar neatenția cu care pășesc care mă cheamă la joacă. Dar sunt mulțumit. Am redescoprit atâția oameni frumoși, care mai au curajul să fie ei înșiși. Și ce măreț și neprețuit este acest lucru. Așadar, călătoresc mai departe.

No comments:

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...