30 January 2014

3 January 2014

În apropierea de timp...


Și nici atunci nu învățăm. Cine să ne învețe? Cine să ne învețe prinsoarea din îmbrățișare sau legământul din apropierea buzelor. Cum să descifrăm veșnicia? Lecția dintre pași sau apropierea de moarte? Cine să ne întrerupă cuvântul sau să ne ridice genunchii când ne împiedicăm tandru de viață.

Sau cum să înțelegi cerul și minunea conjugării verbului a fi? Marea și albastrul și țărmul și copilul care nu se desprinde din joacă.

Noaptea. Cum să înțelegi noaptea? Și rugăciunea ascunsă din inimă care nu-și mai găsește trainicul loc în suflare. 

Cine să ne învețe despre ceilalți? Sau despre iubire? Cum? Cât? Unde? Cum? 

Sau despre atentul legănat privind apusul. Și zborul de măiastră din întunecare. Și cântecul lung. Și zbaterea aproape.

Cine să ne spună mai mult? Sau să oprească conținutul din întâmplare. Mersul din desfășurare. Sunetul din facere.

Atâtea căi pentru un singur parcurs. Atâtea drumuri pentru un singur Destin. Atâtea posibilități și atâtea strategii peste lume înfășurate.

Și despre trecut? Despre amintirile pe care nimeni nu ți le poate purta în desagă. Despre despărțire. Despre cumpătare și taină. Despre pace.

Întotdeauna. Îmi spun că în fiecare piept este loc pentru o istorioară. Cu personaje pe care le poți scrie cum vrei. Îi poți îmbrăca și dezbrăca în amoruri nesfârșite la fel cum îi poți desena în nemuritori sau pasageri în trecere printre deznodăminte vaporoase. 

Întotdeauna. Îmi repet aceleași lucruri despre fiecare zi. Aceleași poezii despre fapte și trăiri, despre oameni și alte ființe majestuoase. Continui să cred și să mă aștept ca rezultatele să fie spectaculoase. Surprinzătoare. Îmbucurătoare ca atunci când trăiești binecuvântarea unei frumoase zile de sărbătoare.

Întotdeauna. Îmi ordon să spun și să fac și mai mult. Mult mai mult, mânat de o frică ascunsă că atâtea lucruri trăite vor trece neîndosariate. Nelegate în anotimpuri. În încărunțare. Și mă lupt ca un panda cu vântul pentru a nu-mi slăbi pasul din entuziasm și încredințare.

Și cred că doar tu. Te înveți sau te trăiești. Precum o măreață înfățișare.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...